Este unul dintre cele mai sănătoase și mai apreciate alimente de pe glob și a fost folosit din antichitate (miedul este o băutură foarte cunoscută și apreciată a acelei epoci), iar acum este în pericol odată cu reducerea drastică a numărului albinelor la nivel mondial (din motive ce țin de paraziți, otrăvuri – pesticide folosite în agricultură și acțiunea umană – lăcomia fiind un factor important). Mierea naturală este plină de proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale (poate fi folosit intern, ca desert, sau extern, aplicată pe piele), are o mulțime de nutrienți care o fac foarte hrănitoare: 100 grame de miere are 315 calorii și aceeaşi valoare nutriţională ca 5 ouă sau 700g morcovi sau 1,4 kg cartofi sau 600 ml lapte sau două banane sau 3 portocale. Mierea este foarte ușor digerabilă: conține un amestec de fructoză, glucoză și minerale care trec rapid în sînge.
Deși mierea conține mai multe tipuri de zaharide, ea nu determină oscilația glicemiei așa cum o face zahărul, și poate fi consumată de diabetici. Deși nu predispune la obezitate, excesele pot cauza unele probleme. Varietățile de miere depind de tipuri de flori din care sînt produse și au diferențe de gust, miros și culoare – se consideră că o culoare mai închisă arată că mierea are mai multe nutriente și o aromă mai intensă.
În mod normal se recomandă consumul unei jumătăți de căni de miere pentru fiecare cană de zahăr, iar la gătit se reduce cantitatea de lichid impusă de rețetă că un sfert și se crește doza de praf de corp / bicarbonat de sodiu cu un sfert de linguriță. Totuși, studiile recentă au arătat că persoanele care consumă circa 10 linguriţe de miere pe zi timp ce cel puţin o lună îşi reduc cu 3,3% procentul de colesterol ”rău” din corp.
E bine de știut că unele magazine încălzesc și filtrează mierea de albine, procese prin care nutrienții și enzimele sînt distruse. Se consideră că mierea păstrată mai mult (în locuri uscate și ferite de razele soarelui!) se cristalizează mai rapid dacă este îndulcită cu zahăr.
