Fragul (denumit ştiinţific Fragaria vesca), cunoscut popular ca agrange, buruiană de fragi, căpşuni de pădure, fragi de pădure, frăguţă sălbatică, frunză, vărăguţe, fragi-de-cîmp) face parte dintre cele maicunoscute şi răspîndite plante ce produc fucte din Europa, nordul Africii şi cele două Americi. Fructul, frăguţa, este puţin mai mare decît un bob de mazăre, mult mai aromată decît căpşuna, şi este cunoscut pentru virtuţile vindecătoare încă din antichitate, cînd medicii romani o recomandau pentru reîntinerirea şi purificarea organismului.
Practic vorbim de o plantă perenă ce aparţine familiei rozaceelor şi prezintă rizom şi stoloni. Înălţimea fragului este redusă – maxim 20 de cm, frunzele sînt trifoliate, iar majoritatea speciilor de fragi înfloresc în perioada mai-iunie. Florile sînt mici şi albe, plăcut mirositoare, în timp ce fructele sînt mici şi conice, roşii sau albicioase.
Fragii cresc de obicei în pădurile de foioase şi conifere, iar în România cresc pe pajişti şi fîneţe, prin poieni şi la marginea pădurilor, în tufişuri şi sînt răspîndite din zonele joase, de cîmpie, pînă în zonele montane. Preferă solurile bogate în humus şi nutrienţi, umede dar şi însorite.
Frăguţele conţin mucilagii, pectine, glucide, vitaminele A, B1, B2, PP şi C, acid salicilic, antocianidina, protide, lipide, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier şi fosfor şi sînt folosite pentru prepararea gemului, dulceţii sau lichiorului. Frunzele de frag conţin taninuri elagice, fragarol, cvercetol, cvercitrina, citrol, saruri minerale, ulei volatil, zaharuri, vitamina C, acizi organici (citric, malic).
În medicina populară fragul de pădure este considerat o plantă medicinală: frunzele sale fiind apreciate pentru conţinutul bogat de vitamina C şi tanin. Se utilizează nu numai rădăcinile, dar şi fructele cît şi frunzele, fie sub formă de ceai cît şi uscate şi amestecate în proporţii egale. Rizomii sînt folosiţi sub formă de praf. Din frunzele şi rădăcinile fragului se obţin decoctul, infuzia şi cataplasmele. Ceaiul din frăguţe şi frunze ajută la curăţarea rinichilor şi la cicatrizarea leziunilor interne.
Cura cu fructe proaspete sau cu sucul lor este benefică în caz de astenie, anemie, reumatism degenerativ, gută, constipaţie, febră, afecţiuni renale, circulatorii şi dermatologice, precum şi hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, afecţiuni hepato-biliare. Sucul de frăguţe are efect terapeutic de excepţie şi este recomandat în bolile de ficat pentru că stimulează activitatea acestui organ şi îl drenează. Sucul din fructe ajută la degerături, la îndepărtarea pietrei de pe dinţi, alungă durerile de dinţi şi mirosul fetid al respiraţiei. Datorită conţinutului de vitamina C frăguţele şi sucul lor stimulează pofta de mîncare.
Preparatele de frunze de frag sînt astringente şi dezinfectante şi sînt utile în tratamentul inflamaţiilor gastro-intestinale şi al mucoasei bucale. În cazuri de diaree şi de viermi intestinali frunzele sînt un bun remediu deoarece au un conţinut mare de tanin.
Pulpa fructelor poate fi folosită în cosmetică sub formă de piure ca mască pentru prevenirea apariţiei ridurilor, împrospătarea şi strălucirea tenului. Frecarea pistruilor sau a petelor provocate de expunerea la soare cu suc de fragi poate duce la dispariţia acestora. Datorită efectului diuretic fructele de fragi favorizează eliminarea toxinelor din organism şi sînt utile în tratamentul eczemelor şi a altor afecţiuni dermatologice. De asemenea calmează inflamaţiile pielii şi ochilor.
Ca şi în cazul căpşunilor, frăguţele de pădure pot produce reacţii secundare nedorite la persoanele sensibile.
