Pentru a obține energia și elementele nutritive din hrană organismul trebuie să descopună moleculele din alimente în elemente cît mai simple și apoi să le transforme în combinații complexe specifice, pe care le poate folosi într-un mod eficient. Proteinele sînt principalele substanțe plastice, iar glucidele și grăsimile sînt substanțe energetice.
Digestia reprezintă prima etapă a transformărilor prin care trec alimentele: ele sînt fărîmițate mecanic prin mestecare și îmbibate cu salivă, se obține bolul alimentar, moment în care intră în acțiune fermentul denumit ptialină sau amilază salivară care degradează amidonul în componenţi mai simpli (dextrina şi maltoza).
Bolul alimentar trece trece prin esofag în stomac, este fărîmițat și mai mult și este îmbibat cu suc gastric prin mișcările peristaltice ale mușchilor stomacului. Sucul gastric din stomac conţine doi fermenţi importanţi: pepsina şi labfermentul. Primul devine activ numai sub influenţa acidului clorhidric secretat la nivelul mucoasei gastrice (el transformă pepsi-nogenul inactiv în pepsina activă) și transformă proteinele în compuşi mai simpli denumiți albumoze şi peptone. Labfermentul (presura) acţionează asupra cazeinei (proteină din lapte) pe care o coagulează, operaţie indispensabilă pentru digestia acesteia de către pepsină. Tot la nivelul stomacului este continuată digestia amidonului sub acţiunea ptialinei salivare.
Prin capătul inferior al stomacului (denumit pilor) alimentele trec în duoden unde se desăvîrşeşte digestia sub influenţa celor trei sucuri digestive: intestinal, pancreatic şi biliar. Glucidele sînt degradate sub acţiunea amilazei pancreatice, în compuşi mai simpli numiţi dizaharide (maltoză, lactoză). Aceştia sînt descompuşi de către unele enzime din sucul intestinal în monozaharide (glucoza şi fructoză) pentru a fi absorbiţi prin mucoasa intestinală. Proteinele sînt degradate în intestin sub acţiunea enzimei tripsina pînă la stadiul de polipep-tide şi aminoacizi.
La nivelul intestinului se produce şi descompunere lipidelor după ce acestea au fost emulsionate de către sărurile biliare secretate de ficat şi depozitate în bilă. Emulsionarea constă în transformarea lipidelor în particule foarte fine cu suprafaţă mare, care permit enzimelor denumite lipaze să le descompună în glicerina (glicerol) şi acizi graşi.
Pe această cale alimentele comune precum laptele, carnea, brînza, ouăle, pîinea, legumele, fructele şi grăsimile sînt transformate în compuşi simpli: monozaharide (glucoza şi fructoză) pentru glucide, aminoacizi pentru proteine şi acizi graşi şi glicerol pentru grăsimi. După absorbţia la nivelul peretelui intestinal elementele nutritive obținute din hrană sînt transportate prin sînge și simfă în laboratorul central al organismului, ficatul, după care sînt dirijate în diferite zone ale organismului în funcție de necesități: producerea de energie, repararea țesuturilor, depozitare ca substanțe de rezervă (grăsime). Încorporarea acestor elemente nutritive în celule și sub formă de țesuturi noi, respectiv eliminarea resturilor obținute prin ardere este un proces ce poartă numele de metabolism.
