Busuiocul este o plantă aromatică (are miros puternic) cu aplicaţii numeroase în domeniul culinar și terapeutic, iar preoții îl folosesc în cadrul unor ritualuri religioase. Este folosit din vechime, de mii de ani, în mai multe zone de pe glob – indienii hinduși îl consideră sacru, este de multe ori plantat în jurul altarelor, iar preoții creștin ortodocși îl folosesc pentru sfințirea obiectelor de tot felul.
Pot fi folosite toate părțile plantei, adică frunzele, tijele şi seminţele de busuioc, pentru vindecarea diferitelor afecţiuni: ceaiul de busuioc este folosit ca ajutor în vindecarea răcelii și gripei, gripei porcine și diabetului, astmului bronşic și otitei, durerilor de cap și a stresului, problemelor de stomac și hepatitei virale, bolilor cardiovasculare și malarieie, febrei şi chiar tuberculozei. Bucuiocul şi ceaiul de busuioc sînt folosite şi în tratarea intoxicaţiei cu mercur, ca să alunge insectele şi împotriva reacţiilor alergice la muşcăturile unor specii de şerpi şi scorpioni. În gastronomie, busuiocul este folosit ca plantă aromatică pentru salate și supe.
Substanţele active din busuioc au proprietăţi antiinflamatoare, adică scad și chiar elimină inflamațiile. Uleiul din seminţe de busuioc este antioxidant, conține multă vitamina A, potasiu, magneziu, calciu, fier şi alte minerale esenţiale.
Ceaiul de busuioc nu este recomandat femeilor gravide şi care alăptează deoarece nu se cunosc foarte bine efectele pe care le poate avea acesta asupra sarcinii sau copilului. Proprietățile anticoagulante ale busuiocului pot produce probleme în cazul hemoragiilor.
Tinctura de busuioc are acţiune reconfortantă şi tonică (se recomandă în depresie, insomnie și astenie), efecte expectorante şi antimicrobiene: acţionează ca antiseptic bronşic, antispastic şi împotriva paraziţilor intestinali (se folosește în bronşite acute, colici intestinale la adulţi, infecţii urinare și cu viermi intestinali). Extern, pe piele, tinctura de busuioc se poate folosi împotriva înţepăturilor de insecte.
