Vitamina C este o substanţă esenţială vieţii, solubilă în apă, implicată în producţia de glucocorticosteroizi şi de anumiţi neurotransmiţători (adică acele substanţe care permit transmisia fluxlului nervos prin corp şi în creier), în metabolismul glucozei şi al colagenului, al acidului folic şi al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi şi a nitrozaminelor, dar şi în reacţii imunologice. De asemenea vitamina C facilitează absorbţia fierului la nivelul tubului digestiv şi trebuie să o consumi zilnic (prin intermediul fructelor şi legumelor bogate în aşa ceva) pentru că organismul nu-şi face rezerve în această substanţă. De obicei 100 de mg ar trebui să fie suficiente. Carenţa ei produce scorbut, adică o boală care se manifestă prin oboseală şi anemie, dureri osteoarticulare, edeme, gingivită şi pierderea dinţilor, hemoragii şi imunitate scăzută. Era o afecţiune foarte des întîlnită în evul mediu, la marinarii care plecau în voiaje lungi sau pe perioada iernii, din cauză că fructele şi legumele nu puteau fi păstrate proaspete pentru foarte mult timp.
Acum însă avem la dispoziţie surse continue de fructe şi legume bogate în vitamina C, dar şi suplimente alimentare care permit introducerea în organism a unei întregi serii de vitamine şi minerale necesare origanismulul. Totuşi, trebuie să ştii că persoanele care iau cîte o vitamina C pe zi, în fiecare zi, pentru perioade îndelungate de timp îşi dublează riscul de a face pietre la rinichi, după cum au scos în evidenţă cîteva studii recente realizate de cercetatorii Institutului Karolinska din Stockholm, Suedia.
Dar nu vitamina în sine este periculoasă, ci substanţa folosită realizarea suplimentelor alimentare, adică oxalat, pentru că ea ajunge în rinichi, filtrele organismului, pe măsură ce acesta încearcă să o elimine odată cu toxinele existente în sînge şi, uneori, o parte din vitamina C care nu este absorbită în sistemul digestiv. Însă oaxalatul se află de multe ori şi în structura pietrelor la rinichi, iar atunci cînd consumul de supliment este consistent, pietrele devin din ce în ce mai mari.
Riscul este mai mare la bărbaţi pentru că aceştia sînt mai expuşi la a face pietre la rinichi decît femeile. Studiul realizat de suedezi a implicat 22 de mii de bărbaţi de vîrstă mijlocie pentru o perioadă de 11 ani.
