Prin valoare nutriţională se înţelege conţinutul în protide al alimentului exprimat în procente. Necesarul de proteine trebuie acoperit respectîndu-se mai multe reguli: proteinele din mîncare trebuie să conţină toţi aminoacizii esenţiali, ele trebuie administrate în cantitate optimă şi regulat (cîte 50-100 g zilnic, în funcţie de efortul fizic făcut) şi trebuie să reprezinte baza de calcul pentru ceilalţi nutrienţi.
Necesarul de proteine este diferit în funcţie de stilul de viaţă pe care-l duc: de exemplu, dacă stai toată ziua la birou, în faţa calculatorului, şi butonezi de zor, ai nevoie de mult mai puţine proteine decît atunci cînd alergi non-stop, zi lumină şi o bună parte din noapte, şi tragi de fiare sau ridici obiecte grele,
Prin valoarea energetică a unui aliment se exprimă potenţialul nutrienţilor săi de a furniza energia necesară bunei funcţionări a organismului. Prin digestie energia din mîncare se transformă în energie pe care organismul o folosește mai departe, în creștere, vindecare, metabolism, efort fizic susținut, efort mental, etc. Atunci cînd energia este în surplus organismul o depozitează sub forma unor substanțe temporar inactive energetic, dar cu potențial caloric mare, adică grăsimea care formează țesutul adipos.
Unitatea de măsură pentru nutrienți și pentru procesele ce compun metabolismul este caloria, adică cantitatea de energie pentru a încălzi un gram de apă aflat aflată la presiune atmosferică normală cu un grad Celsius. De obicei se folosește kilocaloria (1000 de calorii) ca exprimare a valorii energetice a alimentelor pentru că este mai ușor decît să le exprimi în mii de calorii.
