Magneziul este unul dintre cele mai întîlnite metale din organism, al patrulea mineral ca importanță, și este folosit ca parte componentă a celulelor și a oaselor. E vital pentru buna structură a arterelor, protejîndu-le de presiunea sanguină prea mare, ajută la funcționarea optimă a rinichilor și inimii, a creierului și sistemului nervos. Magneziul asigură echilibrul între sistemul nervos şi cel muscular, iar asta duce la relaxarea organismului. De asemenea, mineralul ajută organismul să controleze absorbţia de potasiu şi calciu, participă la metabolismul glucidelor, proteinelor și lipidelor.

alimente bogate magneziuÎn general un om adult are nevoie de aproximativ 300 – 420 de mg magneziu pe zi, în funcție de activitățile zilnice, sex și masa corporală. Se recomandă să-l iei împreună cu calciul (și vitamina D pentru procesarea calciului în organism) în cazul unor deficiențe a celor două substanțe. Atunci cînd nu îl iei din suplimentele alimentare îl poți găsi în alimentele verzi, nuci și alune, cereale integrale, usturoi și lămîie, mușețel, fasole, mazăre și lactate.

Simptomele deficienţei de magneziu

Carența acestui metal poate produce astm, insomnie și dureri de cap, dureri musculare, tensiune, nivel scăzut de energie, oboseală sau anxietate, nervozitate, fragilitate osoasă, dificultăţi de respiraţie şi chiar probleme cardiace.

Deficiența poate fi cauzată de consumul de alcool și fumat, transpiraţiile abundente (indiferent dacă că este vorba de transpirația nervoasă, cea provocată de o infecție sau de activitățile sportive foarte intense și solicitante), consumul de droguri, hipotiroidism, dietele bogate în zaharuri sau chiar diabet, carbohidraţi, sodiu sau calciu şi de stres. Stresul poate produce dezechilibre în alimentaţie sau, mai rău, stări de depresie care scad metabolismul.

În general, cu cît oamenii sînt mai stresați cu atît pierd mai mult magneziu din organism. În cazul absorbției deficitare a magneziului la nivelul intestinelor (fie că este cauzată de o problemă medicală, fie de stres) poate duce al scăderea nivelului acestui metal în organism.