S-ar putea să observi că există perioade în viaţa ta că ţi se face foame des, chiar dacă în aparenţă nu există motive pentru asta: nu ţi-ai schimbat prea mult stilul de viaţă, mănînci cam tot la fel – ca frecvenţă, ca tipurile şi cantitatea de alimente, faci cam aceeaşi cantitate de efort fizic, nu eşti gravidă sau la menopauză (pentru femei), etc. S-ar putea să începi să te întrebi de ce ţi-e atît de foame şi de ce atît de des, situaţie în care ar fi bine să fii atent sau atentă la următoarele motive – poate se aplică şi în cazul tău. Mai ales că foamea este nevoia fiziologică de calorii (+ restul substanţelor mai mult sau mai puţin utile), apă şi sare. Dieta, hormonii şi emoţiile se regăsesc printre factorii care îţi declanşează apetitul, iar un dezechilibru al acestuia (adică foamea în exces) este un semn că sănătatea ta mentală şi / sau fizică poate fi afectată.
Setea este uneori mascată de foame, iar hidratarea este foarte importantă. Lipsa în cantitate suficientă a lichidelor poate da senzaţie de foame, o confuzie care are loc în hipotalamus, zona din creier care controlează senzaţiile de sete şi foame. Hidratarea constantă rezolvă problema.
Consumul de alcool îți stimulează apetitul chiar dacă tocmai ai mîncat, mai ales luînd în considerare unul dintre efectele acestui obicei: dezhidratarea.
Somnul este un factor important pentru sănătatea fizică şi mental şi pentru o digestie şi metabolism excelente. Aşa că atunci cînd nu te odihneşti îndeajuns îţi va fi foame (de obicei este nevoie de 7-8 ore de somn pe noapte) pe motiv că organismul caută să compenseze cumva lipsa energiei: nivelul de grenalină, hormonul responsabil pentru apetit, creşte, iar nivelul de leptină, hormonul responsabil pentru senzaţia de saţietate, scade.
Atunci cînd mănînci prea mulţi carbohidraţi cu absorbţie rapidă (adică alimente de genul gogoşilor, produselor de patiserie şi prăjiturilor) vei simţi mai greu senzaţia de saţietate. Pentru a rezolva problema consumă în locul lor multe fibre (alune, mere, fistic).
Atunci cînd nu mănînci suficiente proteine și / sau grăsimi ți se face foame. Proteinele și grăsimile sănătoase îți reduc apetitul pentru o perioadă oarecare de timp (ceva mai lungă decît de obicei). Iaurtul grecesc, cerealele integrale, carnea slabă și ouăle sînt surse bogate în proteine, iar semințele, avocado, uleiurile și nucile sînt bogate în grăsimi sănătoase. Ocazional nu strică să comuni o friptură de pui sau o bucată consistentă de ceafă de porc, cît să te țină sătul pentru tot restul zilei.
Stresul are ca rezultat mai multe tipuri de reacţii fiziologice, dar cînd vine vorba de alimentaţie există două extreme: fie mănînci prea puţin (sau vomți ce ai mîncat – rezultatul este același: înfometarea), fie mănînci cu nemiluita, băgînd în tine grămezi întregi de mîncare. Dereglarlea unor hormoni precum adrenalina și cortizolul (considerat hormonul stresului) provoacă o sumedenie de stări nu prea plăcute, mai ales că nivelul de serotonină se reduce.
Atunci cînd sari peste mese e normal să ți se facă foame. E valabil în ambele variante: și cînd iei expresia ad literam și te crezi la vreo cursă cu obstacole, și cînd mănînci doar o dată sau de două ori pe zi, în loc de cele 3 mese obișnuite. Problema celei de-a doua variante este că acest obicei ți-ar putea da peste cap metabolismul și te poți trezi cu o foame cronică care-ți dispare cînd îți reiei obiceiurile alimentare.
De asemenea, cînd mănînci pe fugă, în grabă, fără să acorzi atenție reacțiilor organismului, senzația de sațietate se instalează ceva mai tîrziu și vei simți în continuare foame, chiar dacă tocmai te-ai ridicat de la masă, iar stomacul îți este plin. Uneori sațietatea se instalează de-abia după 15-20 de minute după ce ai terminat de mîncat.
Anumite medicamente pe care le iei (precum antidepresivele ca Zoloft şi Paroxenita şi coritcosteroizi ca Prednisol – prescrişi pentru alergii, astm, boala inflamatorie intestinală) îți pot afecta apetitul. Dacă iei medicamente și îți este foame chiar și după ce termini de mîncat vorbește cu medicul pentru a-ți da altele noi, s-ar putea să fie ele de vină.
